Culoarea ultimului foc
Părul tău e-o noapte fluturând în Soare
Ca o-nflăcărare sub un vânt domol
Care îți întinde brațe ca o boare
Și-ți cuprinde trupul într-un carambol.
Buzele-ți atinse de sărutul cald,
Capătă culoarea ultimului foc
Din grădina-n care dorurile-mi scald,
Cu dorința-ntâie, din întâiul loc.
Sânii îți tresaltă-n aerul grăbit
Să-și retragă pașii de pe un tărâm
Încărcat de patimi căutând sfârșit
Prin infernul roșu-n care coborâm.
Sângele se-adună în șuvoi de lavă
Care-și face cale-n freamătul tăcut
Dintr-un trup ce saltă încă o octavă
Într-o simfonie c-un final acut.
Părul tău e-o noapte, buzele-s aprinse,
Sânii dorm sub vraja unui vis trecut
În eternitatea viselor cuprinse
De iubiri ce-așteaptă ziua de-nceput.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre sfârșit
- poezii despre vânt
- poezii despre tăcere
- poezii despre sărut
- poezii despre sâni
- poezii despre sânge
- poezii despre somn
- poezii despre religie
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.