Când îmi fac temele
Cu piciorul sfărmat
si fruntea lovită de asfalt
de corupția-n care
ne-am scufundat
copilul m-a întrebat
nepăsându-i de o durere
care ar fi făcut orice
matur să zbiere
de moartea să se
cutremure!
"Când îmi fac temele"....
Zărind în ochii
părintelui
de munca
câmpului
bătătoriți
resemnarea
unui lanț ruginit
ce tânguia
în ploii de acid
topindu-i îngerii
în grifoni
unui flămând
de dreptate
dirijată de un baston
reflectorizant
înspre mlaștina
din a noastră...
nosocomială
societate
cu virus numit
"imunitate"
la strigăte de copil
pe treceri de pietoni
pictate....
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.