Ei, poeţii

Ei, poeţii, nu au viaţă
Au doar trai, ca să se ştie
Au un dor cu ochii-n ceaţă
Şi metafore- n prostie

Au şi neamuri, au şi rude
Rime au, au şi cuvinte
Fărâ-a fi exclus s-asude
Timpul cu mers înainte

Admirau de jos eterul
Şi câmpiile-înverzite
Aveau tot, aveau şi flerul
Clipelor, ce-s fericite

Au dureri, ce sunt setate
Pe dureri de stat la vatră
Sunt şi tineri, şi-n etate
Şi nu ştiu să de-a cu piatră

Sunt tot timpul puşi în gardă
Au şi spirit de mişcare
Mulţi din cei ce poartă zgardă
Sunt poeţi lipsiţi de stare!

poezie de Gheorghe Gurău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!