Măgarul lui Buridan...
De prin vremuri ancestrale,
Un măgar, prins ca-ntr-o trapă,
Pus la distanțe egale
Între fânul lui și apă,
Nu prea poate să priceapă
Și-ntre apă și mâncare,
Stă pleoștit ca o otreapă:
-Pe care să pun prinsoare?!
Să dau fuga către sacul
Plin cu fân pe săturate,
Sau să dau 'napoi ca racul,
Că-mi sunt buzele uscate?!
Dacă nu murea de foame,
Setea îl storcea de vlagă.
Tot privind spre vârf de coame,
Oscilase ziua-ntreagă.
Între traista cu grăunțe
Și donița plină, rasă,
Șovăiala-n loc să-l cruțe,
Îl ținea ca prins în plasă.
Pus în mare-ncurcătură
Parcă e lovit de-o ghioagă:
-Să aleg o-mbucătură,
Ori apa ce-o să mă dreagă?!
I se pupazase văzul
Nedecis cu ce să-nceapă:
Ori tainul cu ovăzul,
Ori donița lui cu apă...
Și tot oscilând sărmanul
Când la apă, când la paie,
I-a pierit mai tot elanul,
Răsuflarea i se taie...
Mort de foame și de sete
Bâjbâind cu mintea-n ceață,
Îngenunche pe-ndelete,
Sângele-i în vine-ngheață.
Între traista cu mâncare
Și donița ce-l adapă,
Măgarul cu zile moare
Șovăind cu ce să-nceapă.
Un măgar ca toți măgarii
Fudul, dar cam slab de minte,
Șovăind cu adversarii,
Ar putea să ia aminte.
O morală se desprinde
Din așa-ntâmplare crudă:
Șovăiala de te prinde,
Cu prostia este rudă...
fabulă de Mihaela Banu din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela Banu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.