Toamnă arămie ...
Pășim în plină toamnă arămie,
Privind nostalgic către vara scursă.
Pe boltă, sus, veghează Marea Ursă,
Din marea ei de stele străvezie.
Cu trena ei de frunze fără vlagă
Și cu-al ei voal purtat de vânt în pale,
Plutește răvășită pe-a ei cale,
Cu rodul ei cel copt într-o desagă.
O ploaie rece cade în cărare
Îngreunându-i și mai mult calvarul.
Cu fața palidă, cum este varul,
Se roagă de răgaz și îndurare.
Dar iarna nemiloasă-i suflă-n coaste
Venind din urmă cu-ale ei capricii,
Gonind parcă scăpată din ospicii,
Luând în stăpânire locuri caste.
O frunză in zadar se-mpotrivește
Sub crengi căzute-aflâdu-și adăpostul.
Ne-nțelegând menirea ei și rostul,
Își socotește clipele pe dește...
poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela Banu
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre frunze, poezii despre vânt, poezii despre toamnă, poezii despre ploaie, poezii despre iarnă, poezii despre crengi sau poezii despre capricii
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.