Ecoul
N-ai ecou, domnule,
Nici bun, nici rău...
Să trăiești așa, s-o duci,
Neștiut de nimeni, te strecori...
Știți caii ăia furați,
De li se pun cârpe, trențe, pe copite
Să nu facă zgomot, când sunt scoși din grajd?
Cine ne-a furat pe noi? ce fel de vite, mârțoage de rasă
Mai suntem și noi?
Ia suie-te în Piscul cu Bojii
Și strigă... să vezi, te aude cineva?
- Ce să strig?
- Ce vrei... strigă că iote nu plouă...
Să vezi ce se întâmplă.
- Păi, ce să se întâmple?
- Păi, aia e, că nu se întâmplă nimic.
Ca și când ai împunge o dată cu acul în cer.
Nu zice nimeni "au"
Dacă împungi o dată în cer
Cu acul.
Fiindcă de aici n-ai niciun fel de ecou.
poezie celebră de Marin Sorescu din La (L)ilieci, Cartea a doua (1977)
Adăugat de MG
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.