Până dincolo de dragoste
Fug de cuvinte și cad în neînțelegerea lor
până dincolo de dragoste,
iubiri întâmplătoare
mă cuprind în euforia lor bolnavă
și mă seacă de perspectiva imediată.
Tu nu poți să mă scapi
de pornirea telurică de vulcan interior
din care iese lava otrăvită
și arde târziul din mine,
grăbește nașterea sentimentelor pure
mă așază între mama și tata,
rupe zilnic răul din mine
și pune în loc mărinimia sufletului lor.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.