DAC-AŞ PUTEA...

De-aş putea, ţi-aş aduce,
Tot raiul pe pământ,
Să ne plimbăm de mână,
Tu înger, eu un sfânt,
Să ne-aşezăm la umbra
Dulcelui pom oprit,
Să admirăm EDENUL
De DOMNUL zămislit.
Iar eu să culeg mărul,
Din el să-ţi dau să guşti,
Să-mi dai apoi sărutul,
De buze să mă muşti
Şi cerul peste noi,
Cu ploi de flori să toarne
Şi-apoi să ne-nchinăm
La sfinţi şi la icoane,
Şi-n iia înflorată
Sânii să îţi tresalte
Iar părul lung, de aur
Să curgă râu pe spate
Să-ţi împleteşti în trei,
Cosiţele cu lauri.
Şi-n jur, zburde copiii,
Ca îngerii, o droaie,
Din nori de bucurie
Să se stârnească ploaie,
Şi după noi, potopul,
De flori şi fericire
Din care să bem stropul
Mirific de iubire!

poezie de Ion Ene Meteleu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!