Unui popor de negenerații
Nu a înțeles nici astăzi
curba lui Gauss (sau o cupă cu nectar). De fapt reificarea e îmblânzirea scorpiei,
acul ei veninos stă atârnat...
Se sfarmă fiecare clipă,
nimeni este reprezentat prin mixuri hipnotice.
Ne desfacem fluturii din piept,
le dăm un loc printre flori,
zburăm peste lume cu ochii spre soare.
Se deșteaptă complexul lcar,
este o umbră de bucurie printre lacrimi, este încă puțin spre cer.
Mai aproape ca oricând,
în coada ochilor se apropie
chipul monstruos al neființelor noastre,
o consecință a acelei golănii pe care și-a permis-o...
poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Sorin Oancea. [Vezi și următoarele:
- poezii despre ochi
- poezii despre zbor
- poezii despre prezent
- poezii despre inteligență
- poezii despre fluturi
- poezii despre flori
- poezii despre bucurie
- poezii despre Soare
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.