(bile înstelate...)
suntem niște sfere de influențe patetice pe care le urci în cer rostogolindu-se pe toboganul căinței de noi înșine de toate zilele până când privindu-ne dintre stele umbrele imense eterne de cercuri peste cercuri ne adăpăm lacrimile cu ceață de oameni...
poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre zile, poezii despre timp sau poezii despre stele
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.