Releu

din boxele mele cresc cireşi japonezi

parcă aş pune de temelia unei case
deşi firii mele n-ar rezista nicio construţie

parcă aş trăi cea mai complicată
formulă matematică deşi n-am ştiut
niciodată să-mi număr nici măcar degetele

dezinteresul
pe care mi-l cultiv faţă de tine dă roade
ţipă ca lumina în becuri

ştiu că în ochii tăi
semăn perfect cu un animal de schimb
ajuns la un stadiu înalt de evoluţie

stau în birou lîngă un geam deschis
zgomotul maşinilor care trec fără încetare
la fel ca şi ploaia neagră
cumplită
intră în mine

ziua de azi indică nivel scăzut de baterii

dar va veni o zi în care voi ieşi
din această intraductibilă şi insuportabilă
consistenţă poetică şi atunci

am să reuşesc să scot la aer
creierul acesta al meu defect şi urbanizat
pentru totdeauna

poezie de Silvia Goteanschii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!