Întors din bejenie
Cineva și-a stins dorul și a venit acasă în țară,
a lăcrimat pe pământul său și l-a strâns în mâini,
nu s-a mai gândit la altceva decât la dărnicia lui.
A îmbrăcat hainele părinților și a devenit alt om,
unul care-și stoarce sudoarea pentru rodul de aur,
simte cum îi înflorește inima de împlinire
și nu se mai satură de bucurie.
Se pornește cu greu, dar greul înalță
și-i crește în piept copacul vieții adevărate,
poate că experiența trăită cu sufletul ars
l-a făcut să prindă rădăcini lungi și puternice
și urmașii săi nu vor mai fugi de furtuni,
în alte locuri unde sunt mai violente.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre vestimentație
- poezii despre violență
- poezii despre suflet
- poezii despre mâini
- poezii despre inimă
- poezii despre generozitate
- poezii despre flori
- poezii despre dor
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.