Matrioșka
picioarele tale goale numără greșit
aerul dintre spaimă și speranță
pielea ta învață rezistența ochilor de piatră
val de nisip printre noi
punctele cardinale devin insuportabile expresii de tristețe
nu întreb
de ce ne-am împachetat îmbrățișările
în cețurile Londrei
nu întreb
de ce depărtarea va fi
oasele și măduva noastră
Carmen
eu nu cred în golul dimineții
care nu este decât deschiderea ochilor
în aparență
e ca și când fantomele ar exista
și frenezia pustiului ar înăbuși palmele noastre
tu
eu
ne-am iubit între două lanțuri
ale vieților trecute
cu care voi rosti
vasele noastre
include-mă în planurile tale
așază-mă deasupra oglinzii
ca pe-o creangă de salcie din duminica de Florii
poate mi-am răsucit prea brusc rotunjimea
poate sunt prea caldă
prea fierbinte
înconjurată de duioșia sângelui
care nu minte
cioplită-n așteptare
voi muri fluturând printre cețuri
acest adevăr
numai forma noastră
ne va ține împreună
identificarea
aproape de-o lampă
Drum bun! Dumnezeu să-ți ocrotească pașii! Nu uita că te iubesc mult, surioară!
poezie de Mariana Cornea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre învățătură
- poezii despre viață
- poezii despre tristețe
- poezii despre sânge
- poezii despre spaimă
- poezii despre religie
- poezii despre protecție
- poezii despre picioare
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.