Poem
Și totuși asta rămâne cel mai important, -
vechiul copac pe care l-au mai văzut și alții,
femeia dintâi, pe care-au mai iubit-o și alții,
piatra dintâi, pe care-au mai împietrit-o și alții...
Și totuși asta rămâne cel mai important,
că nu te mai poți întoarce
pentru că te-au întors alții,
mereu alții și alții și alții,
încât "tu" nu îl mai recunoaște pe "tu", -
și trec unul pe lângă altul, amestecându-se cu alții...
poezie celebră de Nichita Stănescu din Un pământ numit România (1969)
Adăugat de MG
Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.