Prea şubredă zidire ...

Privesc uimit cum peste zare cerul,
Ploaia şi soarele, precum dulgherul,
Au ridicat într-o clipată-o punte
Din lucruri de nimic, cât mai mărunte.
Aş rătăci pe podul de culoare,
Sperând să te-ntâlnesc din întâmplare.
Să te sărut cu patimă, femeie,
Te-aş aştepta pe punţi de curcubee.
Printre fuioare de culori ce urcă,
Vom azvârli veşminte ce ne-ncurcă.
Ne vom iubi, ca flacări vii pe ruguri,
Storşi de puteri, ca boabe-n vin de struguri.
Învăluiţi în mantii de fiori,
Mijlocul să ţi-l strâng în brâu de flori,
S-atingem împreună 'nalţii nori.
Dar puntea mea-i prea şubredă zidire.
Întinsă peste boltă cu grăbire,
Un nor hain, parcă din alt tărâm,
Mi-a prăbuşit-o jos, pe caldarâm...

poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela Banu
Votează! | Copiază!