Cântec
Deodată aerul a împietrit în jurul meu
și se izbesc de el cuvintele zvârlite
și se-nroșesc, și-așa rămân mereu,
din ce în ce mai lungi și mai rărite.
Și simt cum gravitația se mută
în mine însumi, din afară
și brusc pe globul inimii îmi cade
lumea, când trupul încă-mi zboară.
poezie celebră de Nichita Stănescu din Oul și sfera (1967)
Adăugat de MG
Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- citate de Nichita Stănescu despre zbor
- poezii despre muzică
- citate de Nichita Stănescu despre muzică
- poezii despre inimă
- citate de Nichita Stănescu despre inimă
- poezii despre gravitație
- poezii despre cuvinte
- citate de Nichita Stănescu despre cuvinte
- poezii despre aer
- citate de Nichita Stănescu despre aer
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.