Las cu limbă de viață să petreceți la arderea trupului meu otrăvit
nu-mi doresc loc de veci pe un tărâm limitat
nu vreau cruce nici piatră funerară
la ce bun să însemn locul în care putrezesc cu un monument
oricât de vesel ar suna vreau să dau țeapă viermilor
și celor de la fisc desigur
nu-mi place să plătesc taxe direct proprționale cu infinitul
chiar dacă nimeni nu știe cum să colecteze asemenea dări
se va găsi cineva să limiteze prin lege și nesfârșitul
cum altfel ar învia alba ca zăpada când apare prințul
în ciuda tuturor mașterelor și în nefericirea piticilor
se vor sparge toate oglinzile care ar putea să devină fermecate
chiar și mioarele năzdrăvane ar învăța să tacă
a iarbă verde prin pustiu
...........................................
toți copiii ar fi trecuți prin sabie
doar să nu se-mplinească
împlinitul
cu scuza datoriei soldații-și omoară și tații
la schimb cu o paradă și o medalie strălucitoare
.........................................
iar eu visez grădini suspendate și coloși din rhodos
într-o lume fantomă descărnat și suspect de viață
caut superman pentru ultimul vis
adresați-vă mormântului meu fără adresă
de la izvorul oltului până-n aripa focului sacru
în caz că nu răspunde nimeni
se prea poate ca și visul să fi trecut dincolo
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre limite
- poezii despre învățătură
- poezii despre zăpadă
- poezii despre viermi
- poezii despre viață
- poezii despre verde
- poezii despre tăcere
- poezii despre tată
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.