Sonet de toamnă
O să mă las înduplecată
De toamna care va veni,
Voi sta cu ușa descuiată,
Fiindcă nu știu în care zi...
Prin frunza putredă din mine
Vin iubiții să se plimbe,
Să facă dragoste, în fine
Să jure că n-o să se schimbe.
Eu port eșarfe colorate,
Urzeala anilor trecuți,
Sub pași, frunze-scrisori uitate,
De la amanți nepricepuți.
Să treacă vara anodină!
Eu numai toamna sunt deplină.
sonet de Mioara Anastasiu din Vise clandestine
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Mioara Anastasiu. [Vezi și următoarele:
- poezii despre toamnă
- poezii despre iubire
- poezii despre uitare
- poezii despre timp
- poezii despre schimbare
- poezii despre promisiuni
- poezii despre plimbare
- poezii despre frunze
- poezii despre culori
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.