Cu cine
spre sfârșit nu mai era nimeni care să lupte contra ta și liniștea te învăluise cu pânza ei legănându-te într-o armonie înfricoșător de adevărată în care
parcă te pierdusei și glasul devenise din ce în ce mai șters vorbele tot mai lipsite de sens încă-ți răsunau pe buze
eu cu cine mă lupt
eu cu cine mă lupt
poezie de Radu Ioan Tudosan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre sfârșit sau poezii despre adevăr
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.