Cumințenia muntelui
Spre gol alpin își duc domol
Turme de oi străvechiul port.
Sunt scorobeți pe Sohodol,
Sunt scorobeți și pe Gilort.
În soare, râul muscărește,
Sclipind pe pietre solzii reci;
Moșdreanu-ar prinde și el pește,
Iar tisa magică-n poteci.
Te înfășoară cu-o hlamidă
De murmur vânăt, de Parâng;
Ca faraonu-n piramidă,
Întâi se zbate ochiul stâng.
Și hieroglifele-ți din sânge
Deodată le pricepi, mirat
Și, fericită, bolta plânge
Ca o gravidă:"A mișcat!".
poezie celebră de Marin Sorescu din Ecuatorul și polii (1989)
Adăugat de MG
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre sânge
- poezii despre râuri
- poezii despre plâns
- poezii despre pești
- poezii despre ochi
- poezii despre munți
- poezii despre fericire
- poezii despre Soare
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.