În lumina toamnei
În lumina toamnei izvorăsc neliniști
Din tristeți pornite într-un ochi neplâns,
Văduvite umbre de adânci opreliști
Scormonesc păcatul prafului nestrâns.
Caravane tulburi trec în mare grabă
Parfumând văzduhul într-un damf vinos,
Vântură-n butoaie strugurii în boabă
Închinând licorii un profund prinos.
Doldora, gutuia rotunjește-n geamuri
Pân' ce isprăvește ultim fulg de nea,
Ascultând tăcută muguri sparți în ramuri
Într-un timp albastru ca de peruzea.
Curcubeu de frunze seamănă pământul
Alintându-i șoapta în mirabil strai,
Degradeu de galben tăinuie veșmântul
Toamnei cât e pusă serios pe trai.
Lungi poteci golașe tremură în tihnă
Numărându-și pașii greilor bocanci,
Dăruind naturii clipa de odihnă
După-al verii zgomot, furnicar de bănci.
În tristeți nocturne veselește vântul
Neclintindu-i teama niciun nor stingher,
Printre nostalgii, des ne zboară gândul
Câte toamne vin - tot atâtea pier...
poezie de Sibiana Mirela Antoche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre toamnă
- poezii despre lumină
- poezii despre încălțăminte
- poezii despre zbor
- poezii despre vânt
- poezii despre vară
- poezii despre tăcere
- poezii despre tristețe
- poezii despre timp
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.