Se scutură salcâmii
Se scutură salcâmii și trist se-nvârte ceasul,
Simbol al nemuririi pe plaiul brăilean,
Să fi rămas în urmă orașul dunărean
Și nu simțiră nimeni că-ncetiniră pasul?
Doar umăr lângă umăr vom isprăvi impasul
De-a bate apa-n piuă și-a tot spera în van,
Se scutură salcâmii și trist se-nvârte ceasul,
Simbol al nemuririi pe plaiul brăilean.
E miez de primăvară și-n parc răsună glasul
A zeci de-naripate ce cântă cu alean,
E nuntă mare-n stradă, mireasă-n alb e-orașul,
Să nu mai credem timpul că-i unicul dușman!
Se scutură salcâmii și trist se-nvârte ceasul
În centrul vechi al urbei... rămâne suveran.
rondel de Sibiana Mirela Antoche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre oraș
- poezii despre tristețe
- poezii despre timp
- poezii despre simbolistică
- poezii despre primăvară
- poezii despre parcuri
- poezii despre nuntă
- poezii despre muzică
- poezii despre dușmănie
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.