Cât de sus se poate ajunge?
Două jumătăți întregesc visurile și nalță zâmbetul omului cât o viață măsurată cu spiritul iată adevărata față a dragostei: uneori limpezită cu lacrimi, alteori suspinul adânc este monedă de schimb, dar minunată mereu. E tot ce vrei a fi, să te afli vreodată.
De-ar fi să mergi cu tălpile goale pe deasupra focului care împinge amurgul în pragul nopții, calci pe spinii întunericului, căutând-ți soarele în jumătatea celuilalt fără a-i spune cât îi ești de recunoscător, ci doar să-i arăți limpezimea din interiorul tău care nutrește să împartă stelele de peste noapte cu el.
Camelia Oprița în Liniștea dinaintea singurătății
Adăugat de Camelia Oprița
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.