Stătea lângă femeia pe care o ucisese
mii de femei prin mii de secunde
legate de brațul crucii
mii de femei ierburi înalte treceau încet tăcute
legate de brațul crucii
li se umflaseră picioarele negre de friguri dragoste și ură
legate de brațul crucii
Un strigăt de om condamna fluviul
care curgea alb fluturându-și pălăria
Un altul ne strângea mâinile povestitor
Stătea lângă ea printr-o dimensiune ciudată
îndrepta legătura până când
binecuvântări drepte pregăteau o petrecere
șiruri de fețe pământii
loveau umbra aceea care curgea alb
reflexie în oglindă pierdută iremediabil
cea care lua
mai mult decât primise
poezie de Mariana Cornea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre femei
- poezii despre înălțime
- poezii despre tăcere
- poezii despre timp
- poezii despre secunde
- poezii despre picioare
- poezii despre negru
- poezii despre mâini
- poezii despre iubire
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.