C'est fini
E un timp al terorii și al uitării,
n-am nevoie de cuvinte mari
ca să descriu
ce a murit.
Morții tac acum,
s-au rupt vrăjile,
e o lumină dementă-n toate
și se lasă o liniște veche, o ceață
în care pierd sânge.
Sânge negru, sânge rău,
timpul trece si reciclează.
Atât de tânără și totuși undeva,
o senzație de deja-vu
care zgârie.
Pe străzi revoltă,
peste granițe război,
dar aici, în cartierul industrial,
doar urlet de marfar
și mici răfuieli
între cerșetori.
Sfâșie-mă un pic,
provoacă-mă. E un mecanism al urii
care vrea să se declanșeze.
Dar tot ce găsesc e tandrețe,
câteva haine
aruncate pe lângă pat,
câteva farfurii lăsate-n chiuvetă.
Pe tine nu te pot urî. Micile tale defecte
sunt o continuă mirare,
cântecele tale
rusești, întotdeauna terapie.
Sânge negru, sânge tehnicolor,
pe străzi revoltă,
te țin de mână
și adorm.
poezie de Alexandra Negru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.