Vândută în icoană
Abia zărindă-i clipa, miez ce-nfașă
În triste-a sângelui priviri mioape
În încă alergarea vieții ape
Purtăm mormântul propriu sub cămașă.
Pe când sărutul este pe aproape
Femeie, șoapta ta e uriașă
A taine-n diamant enoriașă
Cu ruga-n întrebare ce încape.
Bârfindu-ne cu mâine racla seara,
Cu megieșii de eternități,
Adâncuri are umbra, statuara...
Din brâu tu frunza pân' la glezne dă-ți
Spre-amor, apoi să ne cuprindă ceara
Vândută în icoană... Stih mi-arăți...
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de Tiranus
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viitor
- poezii despre viață
- poezii despre versuri
- poezii despre sărut
- poezii despre sânge
- poezii despre seară
- poezii despre poezie
- poezii despre oftalmologie
- poezii despre icoane
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.