Sirena

Sirena viaţa si-o petrece
În ape adânci şi pline de mistere
Dar, când la suprafaţă, totusi
iese
Frumuseţea -i cât te mai surprinde!
Ochii mari, de nepătruns
Ca o vrajă-s de frumosi
Farmecul si-l răspândesc
Când din adâncul lor privesc
Parcă în alte lumi te şi poftesc
Dacă nu te împotriveşti
Într-un Univers de vis o să pluteşti
Unde, ca în basme o să trăieşti
Fericirea o s-o întâlneşti
Călătorie, fantezie,
Bucurie, pasiune
Surprize şi iubire,
Ca nicăieri în astă lume...
Doar ca Sirena e Sirenă
Din altă lume ea provine
Coada o trage inapoi în mare
Tu ai vrea s-o ţii în braţe
Din păcate, nu se poate!
Încearcă tu cântecul de Sirena
să-l înveţi şi să i-l cânţi
Sirena, poate, aşa s-o încânţi
Pe tine să te îndrăgească
Lumea ei s-o părăsească
Coada-n mare s-o izgonească
Sau cu Iubirea-i s-o topească
Să se urce la tine-n barcă
Şi tu să ramai cu Sirena-ti dragă!
Cântecul de Sirena de-l înveţi
În lumea minunilor o să păşeşti!

poezie de Anamaria Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!