Se poate
Se poate spune c-am jucat
Într-o miraculoasă piesă,
Deși încă purtam o lesă,
A fost un rol adevărat.
Tu îi spuneai încet hipnoză
Pe o durată mărginită
Și mă priveai ca pe-o ispită,
Dar nu eram decât o poză.
Povestea-aceasta limitată,
În timp, în spațiu și decor
E consecința unui dor
Amestecat cu niciodată.
Plătim un cost esențial
Și-n toată nebunia noastră
N-am mai rămas nicio fereastră,
Se poate spune... la final.
poezie de Angelica Ioanovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Angelica Ioanovici. [Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre spațiu și timp
- poezii despre sfârșit
- poezii despre plată
- poezii despre nebunie
- poezii despre limite
- poezii despre fotografie
- poezii despre dor
- poezii despre adevăr
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.