Bagajul de mână
În bagajul de mână am tot,
Un nonsens insipid și-o speranță,
Un verdict pronunțat de instanță,
Dar să șterg calendare nu pot.
Avionul m-așteaptă buimac,
Destinații și-o ultimă rută
Și tabele ce par o derută
Mă întreabă uimite ce fac.
E-o navă, dar fără pilot,
Echipajul rămâne la sol,
Voi pluti aiuristic în gol,
În bagajul de mână am tot.
Prin tunel se aud explicit
Rămășițe ce țin de orgoliu,
Dintr-un basm de-un senin iluzoriu
Și convingeri, și-un drum rătăcit.
Zăbovesc umilințele până
Se deșteaptă în mine-un jaratic
Și mă arde și plânge sălbatic.
E o viață-n bagajul de mână.
poezie de Angelica Ioanovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre plâns, poezii despre orgoliu, poezii despre inteligență, poezii despre calendar sau poezii despre aviație
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.