* * *

atunci când se adună
circumstanţele,
mă orbesc
atâtea autolanterne
cu pantaloni rupţi în zone celebre.

sunt pe darkweb,
îi îmbolnăvesc de anonimat
pe cei din mansarde,
altfel nu ar fi
decât nişte copii nefericite de agende
care neagă identitatea lui dante.

sunt anon,
doar îi ajut să dispară
într-un subsol
unde nu se face trafic de opţiuni,
deja m-am obişnuit acolo.

la biroul meu cu probleme reciclabile,
sunt bolnavă de întrebări
ca o evă neîntrebată dacă-l vrea pe adam,
anonimatul e o paranteză de cauciuc
în care oricine poate iubi
pe oricine
cu indiferenţă.

în aplicaţia asta,
dacă îţi spun -
"nu te gândi la negru!",
la negru te gândeşti,
anonimule,
nu-i aşa?

poezie de Corina Daşoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!