Heil! (Sonet V)
Spre nopțile uitate-n târguri grele
Eu mă îndrept cu pași mărunți și singuri,
Când nu mai pot a îngropa prin crânguri
Fațada ștearsă-a României mele.
Omor cu gândul fețe inamice,
Mă-mpiedic, sobru, de un trai grotesc,
Și asta-i țara-n care azi domnesc
Picioare strâmbe, semne și varice.
Privirea mea se-ndreptă către pleavă -
Organice nimicuri, cu pretenții.
Zadarnice-ntrebări se strâng la poartă,
Trăiri intense-n veșnica dumbravă,
Când locului, pe rând, incompetenții
Conduc o societate-aproape moartă.
sonet de Ionuț Popa (1 februarie 2008)
Adăugat de Ionuț Popa
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.