Replică
Mă iscodești mai aspru, o veșnică anchetă,
Mă urmărești tenace, cum face GPS-ul,
Îmi lași în suflet urme, șenile de tanchetă
Să-mi pui mereu cătușe, acesta ți-e eresul..
Puteai s-aștepți când iarnă în slăvi se nalță fumul,
Să îmi ascundă fața și ochiul să ti-l mintă,
Când din blindat vei trage în inimă-mi cu tunul,
Ca un Amor gigantic ce m-a ales drept țintă.
Mi-ai parolat și văzul, mi-ai parolat simțirea,
Auzul și cuvîntul sunt toate sub control,
Zâmbesc pe-ascuns atuncea când numai amintirea
Mai intră printre gratii în univesu-mi gol.
Doar clipele rănite își târâie aripa.
Lovite crunt în zboruri, de schije de mitralii,
Mai greu m-apasă dorul, mai grea imi este clipa,
Ca plumbul care curge în vene de vitralii.
Ai desenat o hartă cu drumurile mele,
Sunt ferecat in lanțuri și doar atât iți cer,
Să-mi lași deschisă calea ce urcă înspre stele,
Când va veni sorocul să mă înalț la cer.
poezie de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.