Flacăra sărutului
Sunt flacăra sărutului sălbatic,
desprinsă dintr-o lume ireală
în care timpul a rămas ostatic,
iar muzica a devenit carnală.
Mereu arzândă, veselă și vie,
cu frica doar a jarului mocnit,
dansez, atât cât viața va să-mi fie,
preludiul unui drum spre infinit.
Dar și atunci, în zboru-mi de scânteie,
voi căuta o cale spre o viață
în care un sărut să-mi fie cheie
ce va deschide porți de fortăreață.
Voi reaprinde focuri prin uitare
și am să fiu păcatul de pe buze
ce-l vor și-l cer în rugi ca o chemare
din jarul încă viu de printre spuze.
Eu, flacăra sărutului, acum,
pe-o muzică ce pâlpâie-n surdină,
îți caut pe sub vălul de parfum
iubirea, focul meu să întrețină.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre foc
- poezii despre viață
- poezii despre sărut
- poezii despre muzică
- poezii despre uitare
- poezii despre timp
- poezii despre iubire
- poezii despre infinit
- poezii despre frică
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.