Reverie-n aer liber
Îmi recunosc statutul de străin:
Hainele nepotrivite, obiceiurile ciudate,
Nesincronizarea cu pitulicile sau cu viespile.
Admit că nu știu cum să stau
Nemișcată și nici cum să mă mișc fără rost.
Prefer cărțile razelor de lună, statuile copacilor.
Dar această pajiște abia cosită arată bine,
Așa că-mi scot sandalele și pășesc pe covorul verde, răcoros.
Cine pretinde că suntem doar mușchi și fluide?
Picioarele mele-aici sunt niște ființe din comuna primitivă.
Cât despre celelalte.... o, aerul acum
Este un tonifiant al absenței, acceptând
Doar noutățile-aduse de zefir!
poezie de Rita Dove, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vestimentație
- poezii despre aer
- poezii despre încălțăminte
- poezii despre verde
- poezii despre timp
- poezii despre sculptură
- poezii despre picioare
- poezii despre cărți
- poezii despre copaci
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.