Iubesc frumosul dezgolit
Înfrunt pudicitatea nudă
A celor ce se mint... urât,
Că dragostea e o zăludă
Și goliciunea le stă -n gât.
De prefăcuți și prefăcute
E raiul plin și iadul geme,
Cu ață albă sunt cusute
Nevinovatele... probleme.
Când firul la final, se rupe,
Și măștile se pun pe foc,
Ipocrizia gri... se-ascunde,
Plângându-se de nenoroc.
Eu... te prefer... sinceritate,
Iubesc frumosul dezgolit,
Ce a sedus păcatul... poate,
Și mi-a dat verde... la iubit.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.