Elogiu pentru George Bacovia
Cu mult departe, printre marginile lăsate sau rupte de lume,
Ce-au desprins suspine pe colțuri cu ele și toamna
Simțurilor carbonizate,
prefăcute-n închisul, ba negrul tăciune..
Tot de atâtea ori, grăbiți trecători vor să m-asculte în goana lor anume către morminte.
Negăsind liniștea gravă ce-o simte orice creatură alcătuită doar din molecule de cuvinte,
Nedumerit mereu, se-ntreabă existenței sensului valorice deasupra sticlei pline pe jumătate cu otravă.
poezie de David Trăistaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre toamnă, poezii despre simțuri, poezii despre negru, poezii despre existență, poezii despre cuvinte sau poezii despre George Bacovia
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.