Drumul pașilor de ani
Călătoream prin timp cu pași de ani,
Plecând din azi și toată lumea lui
Ca un descânt în fumul de șamani,
Ca un regret din țărmul nimănui.
Mă adânceam în timpuri de-altădată,
În ani de tinerețe, străbătând
Același drum ce se oprea îndată
La clipa cu "adorm cu tine-n gând".
Iar pașii mei, când mulți, când mai puțini,
Te întâlneau și se opreau acolo,
Întregul dor voind să le alini,
Vestală, tu, slujită de Apolo.
Olimpul nostru-n suflete era,
Și-l parcurgeam ținându-ne de mână;
Privindu-te, știam c-o altă stea,
În locul tău, nu-mi poate fi stăpână.
Iubirea noastră a ajuns să fie,
În lungul drum al pașilor de ani,
Nemaivăzuta noastră bogăție,
Ce strălucește-n inimi de-artizani.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre tinerețe
- poezii despre suflet
- poezii despre somn
- poezii despre prezent
- poezii despre iubire
- poezii despre inimă
- poezii despre gânduri
- poezii despre fum
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.