TESTAMENTUL POETULUI
Am fost un credincios și sunt, dar în păcat,
Mereu am vrut cu tine să intru și-am intrat;
Ești unica din lume ce mi-ai permis, să fiu
Profetul care-și strigă iubirile-n pustiu.
Când fluture am fost, din seară până-n zori,
Să gust din floare-n floare ai dragostei fiori,
Tu, înțelegătoare, în cântec m-ai iertat,
Știind că pentru tine am sufletul curat.
Când nopțile cu smoală voiau să îmi înece
Lumini în care-am vrut să-mbrac vreo stea mai rece,
Tu, doar cu vrăji făcute din vorbele-ți rimate
Pe Cer aduceai Luna și mii de nestemate.
De-aceea eu, iubito, cât încă-s pe pământ,
Îți las prin Testament acum ce am mai sfânt:
Credința în Cuvântul ce-a fost și o să fie,
Iar tu să mă îngropi în tine... Poezie!
poezie de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre testament
- poezii despre poezie
- poezii despre iubire
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre seară
- poezii despre religie
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.