* * *
Trandafirul roșu
prins în păr aproape de tâmple
nici acum nu s-a ofilit,
doar eu rup petală cu petală
întrebând dacă mă iubești.
Știi?
Spinii nici nu există
poate pentru că Tu
atunci când mi-ai luat obrajii
în căușul palmelor au căzut
lăsându-i doar tulpina fină,
la fel ca inima ta.
Poate de aceea
și tâmplele mele
păstrează iz-ul pielii tale...
Mai mângâie-mi gândul
să-mi fii necuvântul
din clipele dulci și rebele
de vină e vântul
ce-aduce cuvântul
în mine cu lacrimi din stele...
poezie de Mirela Crâșmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.