Pe când voi îmbătrâni
În țara asta frumoasă cu nume de poet
Eminescu privea rugăciunea unui dac,
poarta sărutului pe sub care trec
are stâlpi dăltuiți în piatră
și susțin o ladă de zestre
în care-i împăturită istoria unui neam
trecut peste nenumărate încercări de moarte
și totuși există treaz.
Pe când voi îmbătrâni, lângă masa tăcerii
idei de păsări vor zbura spre cer,
de voi rămâne nemuritor și magic
privind coloana înfiptă-n înfinit
cu ochii de țăran dintr-un sat
rămas într-o veșnicie născută-n el
și uitată pe ulițe.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre sat
- poezii despre țări
- poezii despre țărani
- poezii despre zbor
- poezii despre uitare
- poezii despre tăcere
- poezii despre trecut
- poezii despre sărut
- poezii despre religie
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.