Aș vrea să locuim acolo
Mă trezesc în căsuța de piatră
scufundată în ceața absurdă, insulară,
cu un zâmbet care nu mai e al meu,
părul onix
acoperind
creierul ca o termitieră care se zbate să
găsească
geometria serenității,
un plan de evadare plauzibil,
sau măcar
punctul acela care să schimbe cu ceva
mecanica lucrurilor,
dar
ma trezesc și totul e anost și aerul e greu,
bile mici de plumb imi perforează plămânii, inspir, expir,
dau perdelele la o parte și sper la o rază de soare să spargă monotonia,
un deget uriaș să apese
de undeva
dintr-un univers paralel
butonul Exit Game,
să nu mai simt că altcineva îmi
regizează alegerile,
mă trezesc
și nu aș vrea să mă trezesc uneori,
mi s-au scurs ultimele procente de energie
printre degete,
am visat un poem perfect pentru noi,
știu exact ce ne trebuie,
aș vrea să locuim acolo.
poezie de Alexandra Negru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre degete
- poezii despre zâmbet
- poezii despre visare
- poezii despre schimbare
- poezii despre păr
- poezii despre poezie
- poezii despre plumb
- poezii despre perfecțiune
- poezii despre insule
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.