Vis cu șoapte
Iarba verde a încolțit
În urmele ce le-ai lăsat
E luna noastră de iubit
Din verdeață -mi fac un pat
La noapte am să te astept
Când Luna este la plimbare
O pernă strîng acum la piept
De tine dorul rău mă doare
Se leagănă acum o vrăbiuță
În piersicul ce l-ai sădit
Inima -i plange este rănită
Te așteptă dar n-ai venit
Glasul ei frumos a răgușit
În triluri a strigat un nume
Să te găsească nu a reușit
Te -am căutat prin lume
Trimite-mi veste pe o pană
Sau printr-un vis de noapte
Și iarbă o să-mi pun pe rană
Mă mulțumesc în vis cu șoapte
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Vivian Ryan Danielescu. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.