Vis cu şoapte
Iarba verde a încolţit
În urmele ce le-ai lăsat
E luna noastră de iubit
Din verdeaţă -mi fac un pat
La noapte am să te astept
Când Luna este la plimbare
O pernă strîng acum la piept
De tine dorul rău mă doare
Se leagănă acum o vrăbiuţă
În piersicul ce l-ai sădit
Inima -i plange este rănită
Te aşteptă dar n-ai venit
Glasul ei frumos a răguşit
În triluri a strigat un nume
Să te găsească nu a reuşit
Te -am căutat prin lume
Trimite-mi veste pe o pană
Sau printr-un vis de noapte
Şi iarbă o să-mi pun pe rană
Mă mulţumesc în vis cu şoapte
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data naşterii pentru Vivian Ryan Danielescu. [Caut pe Google] [Adaug data naşterii]
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.