Voi ierta
M-ai îngenuncheat tristeţe,
Cioburi zgârie genunchii,
Nu te cert... din politeţe,
Deşi mi-aş urla rărunchii
Mi s-au spart trăiri albastre,
Zdruncinate fără milă
De gândiri care-s năpaste,
Ce-mi provoacă, sincer, silă
Însă iert, iubesc iertarea,
O consider vindecare,
Este pentru suflet zarea,
E culoarea ce nu doare
Crezi că ai învins tristeţe?
Nu poţi... eşti doar temporară,
Mă ridic, îţi dau bineţe
Şi-am să râd cu poftă iară!
poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data naşterii pentru Adi Conţu. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.