Calea spre lumină
Un bărbat, un gând, o șoaptă,
Pare greu... dar nu mai e
E de-ajuns un gest, o faptă,
Să aducă dragoste
Să ne ierți mereu femeie,
Chiar nu știm ceea ce ești,
Te iubim, dar n-avem cheie
Spre iubirile cerești
Ești un înger, o durere,
Noi ni te-am făcut așa,
Ești tăcerea ce nu cere
Mai nimic... doar dragostea
Eu am înțeles, doar unul?
Sper să fie cât mai mulți!
Dacă nu, voi fi nebunul
Care vrea să îl asculți
Am să-ncerc să-ți spun povestea,
Sper s-audă cineva,
Voi fi mesagerul, vestea,
Ce iubirea-ți va cânta
Tu femeie, darul sacru,
Să încerci să ne aștepți,
Chiar de pare totul acru,
Fii tu drumul celor drepți!
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre îngeri
- poezii despre tăcere
- poezii despre nebunie
- poezii despre muzică
- poezii despre lumină
- poezii despre iertare
- poezii despre gânduri
- poezii despre femei și bărbați
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.