Frumusețe
Femeia casnică... acasă,
Ea pune masă, strânge masă,
De sine nu prea îi mai pasă,
Când și-amintește spune... lasă!
Femeia mamă... o zeiță,
E doctor, doamnă, e actriță,
Mai cară câte unul... criță,
E un artist... o sculptoriță
Cioplește vieți de prunci, îi crește,
Îi suduie, dar îi iubește,
De tot ce-i rău îi ocrotește,
Iar de-s bolnavi îi îngrijește
Femeia singură... cochetă,
Mai aranjată, mai discretă,
Cumva văzută desuetă,
O fericire... incompletă
Femeia tristă... o poveste
A tot ce-a fost și nu mai este,
Răpusă de-ale vieții feste,
Trăiește clipe mai funeste
Femeia veselă... deliciu,
Ce strălucire! Frontispiciu!
Ne mai ascunde câte-un viciu,
Dar nu contează... artificiu
Privesc și le admir pe toate,
Sunt fermecat... sunt minunate!
Femeia... ce intensitate!
Ce bine că au fost create...
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.