Sunt mai curajoasă de când ai plecat. Cu toate neputinţele încă nedeclarate am găsit certitudinea că nimic nu invalidează mai evident un suflet decât răutatea. Ai plecat în grabă uitând să-mi spui cum se vindecă. Oare-i suficientă iubirea?
Mi-e tare dor. S-au schimbat destine rostite într-o rugăciune la intersectie de drum nesfârşit. Oamenii se urcă în trenuri diferite, ascunzând în bagaje timpul. Cred ca au totul. Doar noi doi sperăm să ne revedem cât mai des intr-un vis. Uneori ne este îngăduit. Alteori nu. Dar să ştii că nu voi înceta niciodată să te iubesc...
Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Votează! | Copiază!


Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.