Mila Sa e lumină!
În dimineața asta, ridică fruntea sus
Și gândește că te cuprinde lumina!
Dumnezeu stă în pietre, în norii cerului, în rugăciuni
Cu blândețe ne iartă nouă păcatele!
Îndreptându-și mâinile cu tandrețe.
Ce am fi noi oamenii fără Dumnezeu?
Mila Sa e lumină!
Dragostea sa e mângâiere
Așa că, omule, crede pentru a te mântui pe tine.
poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.