Noaptea-i de tăciune
Liniște! Noaptea-i de tăciune limpede ca apa,
Ca bobul de struguri.
Licuricii lumii mai zâmbesc la lună,
Povestind în galben, firul înțelepciunii
Icoana de taină cu chip îngeresc
Mai rămâne marea, singura poveste.
Ne lipsește apa stropilor de ploi
Treaz e orologiul umbrelor-mestecăni
Ce își spun adio dezbrăcați în ploi.
Un mileniu vine, altul se topește-n ani,
Măsurând clipe efemere.
Pietrele marine s-au cioplit în terme,
Obosindu-și brațul
Octombrie revine ca o stea polară, ca o cântăreață,
Mandolină albă arsă dintr-un os,
Pusă în prescură, în rubin, în mare
Clopotul de aur tot crescând în lapți
Pajuri de ferigi - chipul tău frumos,
Trupul de femeie împlinită.
Mâna ce te mângâie,
Ochiul ce te sărută până dimineața.
poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre înțelepciune
- poezii despre îngeri
- poezii despre zâmbet
- poezii despre trupul femeii
- poezii despre sărut
- poezii despre struguri
- poezii despre ploaie
- poezii despre ochi
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.