Strălucește toamna bobilor de brumă
Ceru-i limpede și marea tot aceiași ca în povești
Pescarușii aud chemarea inimii ce lacrimează
Poartă salbe licuricii, când prin iarbă se aude trupul tău
Cum trece apa, colorându-se în secunde
Și cum stăm privind apusul,
Răsăritul tot răsare luna - pare o întâmplare
Stelele sunt chipul tău
Tot mă doare o nemișcare între apă și sărut
Chipul tău atât de alb al luminii de început
Se trezesc în flori de cireși
Vântul în mlădițe.
Sumă în zăpadă
Strălucește toamna bobilor de brumă.
poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Lorin Cimponeriu. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.