Doină u(r)zită

la graniţa dintre simţiri
"acum" omoară pe "odată"
şi, vai, comune amintitiri
au reuşit să ne despartă.

timpul eroic a apus,
surpat e mitul, de uzură,
ca o pecingene, de sus,
coboară zgomotoasa ură.

la graniţa dintre fârtaţi
şi conştiinţe inflamate
ne dorm străbunii ne-mpăcaţi
sub hatul sârmelor ghimpate.

istoriile-şi pierd răbdarea
şi gem adânc, de lacrimi ude,
cruci pângărite de-apăsarea
demagogiilor absurde.

că mai uşor conduci noroade
şi poţi să le-nrobeşti cu anii,
punând în minţele neroade
ecoul negrelor cumanii.

român, ce crezi fără rezerve,
că tu-ţi eşti singurul străjer,
nu-i mai lăsa să te "conserve"
în sac şovin şi menajer.

poezie de Luminiţa Ignea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!